Home

From the blog

Rachmaninov și Luiza Zan

Rachmaninov și Luiza Zan

No Comments Uncategorized

Romanțele lui Rachmaninov au fost incluse în programul concertului cameral al Filarmonicii, desfășurat pe 24 iunie. Op. 34, 26, 8, 14 fac parte dintre cele mai cunoscute cicluri de lieduri ale compozitorului, în care se regăsește armonia dintre textele poetice și expresia muzicală. Printre piesele alese s-a numărat și celebra Vocalise (nr. 14), adesea interpretată ca piesă pentru pian solo, orchestră sau cu acompaniament instrumental divers.

Textele romanțelor au fost scrise de Pușkin, Tiutcev și alți poeți. Muzica lui Rachmaninov, în aceste cicluri de lieduri, reflectă profunzimea emoțională și bogăția textelor poetice. Stilul romanțelor este caracteristic romantic, cu linii melodice ample, cu profunzime emoțională și forță expresivă. Chiar și în acest domeniu, muzica lui Rachmaninov este remarcabilă.

Luiza Zan a declarat: „Îmi place să cânt „ascuns”, despre lucruri personale… Cel mai adesea despre iubire. Îmi place să ofer speranță celor din fața mea, atunci când cânt. Să cânt cu optimism și seninătate, chiar și atunci când versurile sunt triste.”

Ce păcat că, neștiind textele pieselor, a trebuit să ne bazăm doar pe învelișul lor muzical, deoarece artista le-a interpretat în limba rusă originală. Astfel, scopul principal al interpretării – redarea esenței fiecărui rol – deși pentru atingerea acestuia artista și-a pus în slujbă toate atuurile și cunoștințele dobândite, a avut aceeași soartă ca și Vocalise (Exercițiul vocal). Și totuși, cu vocea ei a făcut minuni – aproape că am înțeles. Cântul său, bogat în emoție, plin de pasiune și în același timp încărcat de frumuseți lirice, a cucerit publicul. Sunetul pianissimo, cald și frumos, redarea cu precizie a atmosferei de disperare, gesturile puține, dar cu atât mai expresive – toate acestea au fost în slujba muzicii.

La pian – Sántha Huba. Muzicalitatea și stilul său – impecabile. Siguranța și simțul proporției ale regretatului profesor Halmos trăiesc mai departe prin el.

Sursa: Népújság – Autor: Csíky Csaba